Sagittarius A* - Wikipedia

Sgittarius A*
Sgr A*


Sagittarius A* fotografiat de Event Horizon Telescope și dezvăluit publicului pe 12 mai 2022. Este prima dovadă vizuală directă a prezenței unei găuri negre în centrul Căii Lactee.

Date de observație

−29° 0′ 28.118″^[1]

17^h 45^m 40.0409^s

Distanța față de Terra

26.000 al
( pc)

Orbită

Detalii

Masă

4.310.000 M_☉

Alte denumiri

Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Sagittarius A* (Săgetătorul A-Stea, prescurtat Sgr A*) este o foarte intensă sursă radioastronomică și foarte compactă din Centrul Galactic al Căii Lactee. Este situată lângă granița constelațiilor Săgetătorul și Scorpionul, la aproximativ 5,6° sud de ecliptică.^[2] Sagittarius A* este locația unei găuri negre supermasive,^[3]^[4]^[5] asemănătoare cu cele din centrele celor mai multe, dacă nu ale tuturor, galaxiilor spirale și eliptice.

Observațiile mai multor stele care orbitează Sagittarius A*, în special steaua S2, au fost folosite pentru a determina masa și limitele superioare ale razei obiectului. Astronomii au ajuns la concluzia că obiectul este o gaură neagră supermasivă în centrul Căii Lactee.^[6] Inițial nerezolvată într-o zonă de emisie radio mai mare, numită Sagittarius A, a fost ulterior decelată dintre toate sursele care formează această zonă de emisie, împreună cu Sgr A Est și Sgr A Vest. Utilizarea asteriscului din numele său semnifică faptul că, spre deosebire de Sgr A Est și Sgr A Vest, este vorba de o sursă cvasipunctuală și nu de o sursă întinsă. La 12 mai 2022, a fost dezvăluită publicului imaginea luată de către Event Horizon Telescope, care este prima dovadă vizuală directă a prezenței unei găuri negre în centrul Căii Lactee.

Reinhard Genzel și Andrea Ghez au primit Premiul Nobel pentru fizică din 2020 pentru descoperirea că Sgr A* este un obiect compact masiv, pentru care o gaură neagră este singura explicație cunoscută în prezent.^[7]

Pe 12 mai 2022, astronomii, folosind Telescopul Event Horizon, au dezvăluit publicului o fotografie a Sagittarius A* care a fost obținută folosind date din observațiile radio din aprilie 2017,^[8] și care a confirmat că obiectul este o gaură neagră. Aceasta este a doua imagine confirmată a unei găuri negre, după gaura neagră supermasivă din Messier 87 (2019).^[9]^[10]

Note[modificare | modificare sursă]

^ Reid and Brunthaler 2004
^ Calculated using Equatorial and Ecliptic Coordinates calculator
^ „Scientists find proof a black hole is lurking at the centre of our galaxy”. Metro (în engleză). 31 octombrie 2018. Accesat în 31 octombrie 2018.
^ „A 'mind-boggling' telescope observation has revealed the point of no return for our galaxy's monster black hole”. The Middletown Press. 31 octombrie 2018. Accesat în 31 octombrie 2018.
^ Plait, Phil (8 noiembrie 2018). „Astronomers see material orbiting a black hole *right* at the edge of forever” (în engleză). Syfy Wire. Arhivat din original la 10 noiembrie 2018. Accesat în 12 noiembrie 2018.
^ Henderson, Mark (9 decembrie 2009). „Astronomers confirm black hole at the heart of the Milky Way”. Times Online. Arhivat din original la 16 decembrie 2008. Accesat în 6 iunie 2019.
^ „The Nobel Prize in Physics 2020”. Nobel Media AB. Accesat în 6 octombrie 2020.
^ Bower, Geoffrey C. (mai 2022). „Focus on First Sgr A* Results from the Event Horizon Telescope”. The Astrophysical Journal. Accesat în 12 mai 2022.
^ „Astronomers reveal first image of the black hole at the heart of our galaxy”. eso.org. 12 mai 2022. Accesat în 12 mai 2022.
^ Overbye, Dennis (12 mai 2022). „The Milky Way's Black Hole Comes to Light”. The New York Times (în engleză). ISSN 0362-4331. Accesat în 12 mai 2022.

Lecturi suplimentare[modificare | modificare sursă]

Melia, Fulvio (2003). The Black Hole at the Center of our Galaxy. Princeton: Princeton University Press. ISBN 978-0691095059.
Backer, D. C.; Sramek, R. A. (20 octombrie 1999). „Proper Motion of the Compact, Nonthermal Radio Source in the Galactic Center, Sagittarius A*”. The Astrophysical Journal. 524 (2): 805–815. arXiv:astro-ph/9906048 . Bibcode:1999ApJ...524..805B. doi:10.1086/307857.
Doeleman, Sheperd; et al. (4 septembrie 2008). „Event-horizon-scale structure in the supermassive black hole candidate at the Galactic Centre”. Nature. 455 (7209): 78–80. arXiv:0809.2442 . Bibcode:2008Natur.455...78D. doi:10.1038/nature07245. PMID 18769434.
Eckart, A.; Schödel, R.; Straubmeier, C. (2005). The Black Hole at the Center of the Milky Way. London: Imperial College Press.
Eisenhauer, F.; et al. (23 octombrie 2003). „A Geometric Determination of the Distance to the Galactic Center”. The Astrophysical Journal. 597 (2): L121–L124. arXiv:astro-ph/0306220 . Bibcode:2003ApJ...597L.121E. doi:10.1086/380188.
The Event Horizon Telescope Collaboration (10 aprilie 2019). „First M87 Event Horizon Telescope Results. I. The Shadow of the Supermassive Black Hole”. The Astrophysical Journal Letters. 875 (1): L1. arXiv:1906.11238 . Bibcode:2019ApJ...875L...1E. doi:10.3847/2041-8213/ab0ec7.
Ghez, A. M.; et al. (12 martie 2003). „The First Measurement of Spectral Lines in a Short-Period Star Bound to the Galaxy's Central Black Hole: A Paradox of Youth”. The Astrophysical Journal. 586 (2): L127–L131. arXiv:astro-ph/0302299 . Bibcode:2003ApJ...586L.127G. doi:10.1086/374804.
Ghez, A. M.; et al. (decembrie 2008). „Measuring Distance and Properties of the Milky Way's Central Supermassive Black Hole with Stellar Orbits”. Astrophysical Journal. 689 (2): 1044–1062. arXiv:0808.2870 . Bibcode:2008ApJ...689.1044G. doi:10.1086/592738.
Gillessen, Stefan; et al. (23 februarie 2009). „Monitoring stellar orbits around the Massive Black Hole in the Galactic Center”. The Astrophysical Journal. 692 (2): 1075–1109. arXiv:0810.4674 . Bibcode:2009ApJ...692.1075G. doi:10.1088/0004-637X/692/2/1075.
Melia, Fulvio (2007). The Galactic Supermassive Black Hole. Princeton: Princeton University Press. ISBN 978-0-691-13129-0.
O'Neill, Ian (10 decembrie 2008). „Beyond Any Reasonable Doubt: A Supermassive Black Hole Lives in Centre of Our Galaxy”. Universe Today.
Osterbrock, Donald E.; Ferland, Gary J. (2006). Astrophysics of Gaseous Nebulae and Active Galactic Nuclei (ed. 2nd). University Science Books. ISBN 978-1-891389-34-4.
Reid, M.J.; Brunthaler, A. (2004). „Sgr A* – Radio-source”. Astrophysical Journal. 616 (2): 872–884. arXiv:astro-ph/0408107 . Bibcode:2004ApJ...616..872R. doi:10.1086/424960.
Reynolds, C. (4 septembrie 2008). „Astrophysics: Bringing black holes into focus”. Nature. 455 (7209): 39–40. Bibcode:2008Natur.455...39R. doi:10.1038/455039a. PMID 18769426.
Schödel, R.; et al. (17 octombrie 2002). „A star in a 15.2-year orbit around the supermassive black hole at the centre of the Milky Way”. Nature. 419 (6908): 694–696. arXiv:astro-ph/0210426 . Bibcode:2002Natur.419..694S. doi:10.1038/nature01121. PMID 12384690.
Schödel, R.; Merritt, D.; Eckart, A. (iulie 2009). „The nuclear star cluster of the Milky Way: Proper motions and mass”. Astronomy and Astrophysics. 502 (1): 91–111. arXiv:0902.3892 . Bibcode:2009A&A...502...91S. doi:10.1051/0004-6361/200810922.
Wheeler, J. Craig (2007). Cosmic Catastrophes: Exploding Stars, Black Holes, and Mapping the Universe (ed. 2nd). Cambridge, UK: Cambridge University Press. ISBN 978-0-521-85714-7.